Te-am iubit, poezie!   Te-am iubit ca pe-o ultimă zi dintr-o mie, ca pe-un ultim ecou scufundat, cu impulsul năuc, zdrobitor, însetat de o viață pustie. Cum creșteai din muguri de brad din păduri neștiute, din vlăstarul inimii mele și din foșnetul toamnelor slute,   Agonie și cuget mi-ai fost la un capăt de drum,… Read More Te-am iubit, poezie!

Se stinge lumina   Se stinge lumina la capăt de drum şi teama de moarte se-nfruptă acum din ochii, din carnea şi visele mele şi picuri de sânge se-adună sub piele O,noapte ! mă strângi în ghearele morţii ca ultima  clipă din spatele porţii izbită întruna , cu aripi zbătute de vaiet, de vânt, dorinţe… Read More Se stinge lumina