Asemenea ție Asemenea ție, eu port depărtările, Sprijinindu-le de cerul bătrân. Dau frâu libertății spre zările Neatinse de timpul hapsân. Asemenea ție, învrăjbită idee, De-a avea toți îngerii-n jur, Caut mereu în cuvântul-cheie Răsăritul și aerul pur. La fel ca toate minunile lumii Aș vrea să rămân, peste timp să mă-nalț, Sărut aerul cald al… Read More Asemenea ție

Lanț înroșit Arde un vis, arde o viață, Drumu-i subțire-fir negru de ață Printre priviri, curatul meu gând Topit în poeme, devine mai blând. Uită de lanțu-nroșit și ostil Din care picură întruna venin. Aer impur, liniște moartă Doamne, cu iubire mă iartă! Arde o viață, arde un vis, Ușa-i deschisă spre paradis Gândul meu… Read More Lanț înroșit

                      Eșarfa de in   Nopți de lumină Pe tărâmul visat, Timp fără urmă Peste ani, înecat, Sânge curgând ca o ploaie de vară, Inundându-mi trupul, Se-adună, coboară Pe marginea neliniștii mele, Într-o zi, cu trupul-povară.   Ochi de pământ, arbore frânt, Umpleți voi cerul… Read More Eșarfa de in

De… De farmecele lunii sunt vrăjită, De visul răpitor ce-mi fulguie-n altarul minții, De vremea ce se scutură-nvrăjbită, De taina ce-au aflat-o numai sfinții. De liniștea, neliniștea din vis, De comedia lumii cu un generic fals, De tot ce nu s-a spus și nu s-a scris, De mersul înapoi și glasul fără glas. De inima… Read More De…

Te-am iubit, poezie!   Te-am iubit ca pe-o ultimă zi dintr-o mie, ca pe-un ultim ecou scufundat, cu impulsul năuc, zdrobitor, însetat de o viață pustie. Cum creșteai din muguri de brad din păduri neștiute, din vlăstarul inimii mele și din foșnetul toamnelor slute,   Agonie și cuget mi-ai fost la un capăt de drum,… Read More Te-am iubit, poezie!

Se stinge lumina   Se stinge lumina la capăt de drum şi teama de moarte se-nfruptă acum din ochii, din carnea şi visele mele şi picuri de sânge se-adună sub piele O,noapte ! mă strângi în ghearele morţii ca ultima  clipă din spatele porţii izbită întruna , cu aripi zbătute de vaiet, de vânt, dorinţe… Read More Se stinge lumina

Întregul vieții Dați-mi o viață Să nu poată fi judecată În orice secundă Ferecată și veșnic flămândă Locuită mereu de un trup fără suflet De-ntunericul aspru, bătrân Umblând desculță Pe un vechi caldarâm Lăsați-mi poezia să crească Așa cum vrea ea Tristețea s-o lase la ușă Flori să-mi răsară-n podea Peste nori de cenușă Dați-mi… Read More Întregul vieții

Fără pași Niciun pas înapoi, niciun pas înainte Între astăzi și ieri Sunt doar lucruri mărunte. Răsăritu-i un veșnic apus, Statuete de nori în ferestre-ncleștate Poartă doliu de pluș, un bilet pentru dus Sub mantia rece, încălzită de-o carte. Frunzele cad pe răni de cuvânt, Se-nroșesc sub tălpi de aramă, Pași risipiți în adâncuri de… Read More Fără pași

Arma toamnei Vedeți cum moartea ne pândește Și ne imprimă-n fiecare zi tăcerea? O distopie ucigașă, pe aripi negre Strângându-ne de gât puterea De-a mai trăi, de-a mai privi Spre cerul alburiu. Cuvântul arde pe buzele-ncrețite Îngheață sângele pe flori de crin, Mai plânge câte-un trandafir Scăldat în vin, luând forma unui spin. Port arma… Read More Arma toamnei

Geometria inimii   Poate nu ai înțeles geometria lui Euclid, nici cum se formează în inima mea apocalipticul vid. Logica este amorțită într-un regat de hârtie, aud strigătul nopții trezindu-mă din adânc-amnezie. Ca un fluviu, curg aproape de estuar rămășițele vieții, vândute cândva în bazar. Linii drepte, curbe sau frânte își unesc punctele la mine,… Read More Geometria inimii