Geometria inimii

 

Poate nu ai înțeles

geometria lui Euclid,

nici cum se formează în inima mea

apocalipticul vid.

Logica este amorțită într-un regat

de hârtie,

aud strigătul nopții

trezindu-mă din adânc-amnezie.

Ca un fluviu, curg aproape de estuar

rămășițele vieții,

vândute cândva în bazar.

Linii drepte, curbe sau frânte

își unesc punctele la mine,

pe frunte.

În cercuri de lumină și-n cuburi albastre

înfloresc acolo unde

alunecă privirile noastre