Tăcere

 

În jurul celor mai aspre cuvinte

Îmi țin răsuflarea

În mine vezi umilele clipe

Ce-ntunecă zarea

Din vise uitate scuturate de vânt

Plămădesc viața din cenușa de ieri

Și o cresc iar și iar ca pe-un prunc,

Pe umeri tociți de-un șir de-ndoieli

Azi, lumina-o-nchipuire sublimă,

Ascunsă sub salcâmi și sub tei,

Pe buzele-deșert îmi imprimă

Tăcerea sub lacătul cu o mie de chei

În jurul celui mai aspru cuvânt

Îmi pierd nerăbdarea și cugetu-mi fierbe

Trecând prin crezul meu sfânt

Rostit cu o mie de verbe