Reflexii

Înnod liniștea și intru în hipnoza vindecării

Nu vreau să-mi  fugă gândul

Unde durerea biciuie adevărul,

Unde întunericul stinge lumina,

Și zborul se-înalță deasupra îndoielilor

De ieri, de azi și de mâine

Cândva erau două zboruri pe aceeași linie

Două îmbrățișări mângâiate de aceleași

Mâini tămăduitoare,

Ca două raze de soare.

Înnod ce-a mai rămas din începutul fără sfârșit

În lacrima învierii

Pe țărmul inimii caut sămânța dezmierdării