Zâmbet firav

Pe margine de stâncă

se zbate zâmbetul firav al unei dimineți

ce stă să se înece în valurile reci

sau în tăceri albastre, decorate cu scoici

cu pescăruși ce se alintă la sânul blândei nopți

Același zâmbet, aceeași zi

în dimineața lipită cu soare

își caută trupul aruncat, gol, în mare

și clipele verzi, subțiate de dor

care cresc din semințe, de sub pietre-covor

iar eu, călător într-o barcă-n formă de nor