Întregul vieții
Dați-mi o viață
Să nu poată fi judecată
În orice secundă
Ferecată și veșnic flămândă
Locuită mereu de un trup fără suflet
De-ntunericul aspru, bătrân
Umblând desculță
Pe un vechi caldarâm
Lăsați-mi poezia să crească
Așa cum vrea ea
Tristețea s-o lase la ușă
Flori să-mi răsară-n podea
Peste nori de cenușă
Dați-mi o viață întreagă
Fără umbre și aparente lumini
Într-o zi aș vrea să-nțeleagă
Umbletul lumii desculțe… prin spini