Eșarfa de in

 

Nopți de lumină

Pe tărâmul visat,

Timp fără urmă

Peste ani, înecat,

Sânge curgând ca o ploaie de vară,

Inundându-mi trupul,

Se-adună, coboară

Pe marginea neliniștii mele,

Într-o zi, cu trupul-povară.

 

Ochi de pământ, arbore frânt,

Umpleți voi cerul cu albastru-senin,

În oglindă să-mi văd chipul legat

Cu eșarfa de in.

Să-mi văd lacrima legată de gene,

În vârf de lumină,

Peste puful din perne,

Poemul zvâcnească în sânge fierbinte,

Să-mi curgă pe brațe

Fluviul tău de cuvinte.