Ai luat cuvintele și le-ai înghesuit

în buzunare largi, rotunde

Apoi, cu sare și piper, amestecându-le

cu abur otrăvit,

le-ai prefăcut în sabie de samurai,

cu vârful ascuțit.

Spre mine le-ai întors, pe-obrazul stâng

ai desenat trei linii paralele-un semn al disperării

(tristețea mea cu vise ce se frâng!)

în noaptea când luna își cernea, tăcută, norii.

Pe-obrazul drept, sculptat cu diadema toamnei,

lipit cu frunze stacojii,

eu am pictat cuvântul cheie-

o armă arzătoare

și ti-am întors obrazul, mai știi?

Avea doar șase litere și aripi ca să zboare

Onoare, îți spuneam… Onoare!