Obrazul se strânge în palmele reci
şi-n ceaţa urzită cu valuri de fum
O, toamnă! prin câte vieţi o să treci ,
cu tălpile goale, pe mii de poteci
şi, poate,vei scrie odată-n surghiun
pe frunzele tale ,poemul postum

Fărâmă de viaţă la capăt de lume
în cartea rescrisă cu muguri de brad
cu albe nopţi, nopţi fără nume
sunt încă departe de marele-iad

Se adună toamnele mele, se adună
cu soare şi ploi, şi gânduri albastre
rotindu-se-nvârtejul galben de lună
când ninge, cu multe cuvinte măiastre