Poezie

Unica punte

Unica punte

Singura punte dintre tine și cer

sunt bătăile inimii mele,

nicio furie nu le poate înghiți,

au zefirul luminii de început

Le aud foșnetul în subsolul

în care se plimbă haotic iubirea

Singura punte dinte tine și cer

sunt eu, o poveste invizibilă,

trăită și retrăită

pe coasta imensului

Te Iubesc

(înfrângerea e doar o iluzie,

îngerii îmi trimit scrisori despre noi

și poeme cu o îmbrățișare albastră)

Singura punte, de care nu mă tem,

este cea din care țâșnește izvorul tăcerii.

(Nopțile se rostogolesc în ploile toamnei,

puntea noastră are încă margini de iubire)

Lasă un răspuns