
Oglinzi murdare
Cunoaşte-mă cu harul tău de-a scrie
Şi între ghilimele nu arunca cuvinte
Cu frământări regale şi sălbăticie
Mă- ncoronezi cu spini în câteva minute
Şi liber ,în deşertăciune sau în simplitate
Printre oglinzi murdare suspinând ,cobori
Trecând cu greu din stare-n stare
Şi fantazezi că zbori
O vară a trecut cu amăgire
În toamnă ,cuţite amare au pătruns
La ceea ce numeşti iubire
Eu cred că e un lacăt negru pus
Mai este timp de-o iarnă ,de multe primăveri
Prin vene să curgă un strop de fericire
İar plaja de cuvinte goale ,uscate buruieni
În glasul tău să sune a pieire
De te-ai grăbi ,motivul îl cunoşti
Cuvintele s-ar înroşi
İar fluturii cu fulgi de nea i-ar da iubirii
noi poveşti