Cercul cuvintelor

 

În cerc sunt eu şi cuvintele mele

în rugăciunea de noapte şi zi

îmbrăcată-n veşmânt de poeme

curgând peste clipele vii.

Aici nimeni nu strigă, nu cere

doar versul mi-acoperă rana

cuvântu-i cuvânt, în albă tăcere

şi el : mi-e vis ,mi-e gând şi mi-e hrana

lăsată de zei, în spirit de pace

pe-o rază, fluturând împăcarea

 

Cu pana de mugur, umezită în tuş

lumina o sorb din flacară nouă

rătăcesc printre file cuvinte de pluş

în cercul în care nu ninge, nu plouă

 

Privesc înspre cartea (cu) prinsă de lună,

spre cufărul ce-mi deschide povestea

şi văd în ochii albaştri, de jună

cum lacrima este chiar cercul acesta