Oglinzi murdare

 

Cunoaşte-mă cu harul tău de-a scrie

Şi între ghilimele nu arunca cuvinte

Cu frământări regale şi sălbăticie

Mă- ncoronezi cu spini în câteva minute

 

Şi liber ,în deşertăciune  sau în simplitate

Printre oglinzi murdare suspinând ,cobori

Trecând cu greu din stare-n stare

Şi  fantazezi că zbori

 

O vară a trecut cu amăgire

În toamnă ,cuţite amare au pătruns

La ceea ce numeşti iubire

Eu cred că e un lacăt negru pus

 

Mai este timp de-o iarnă ,de multe primăveri

Prin vene să curgă un strop de fericire

İar plaja de cuvinte  goale ,uscate buruieni

În  glasul tău să sune a pieire

 

De te-ai grăbi ,motivul îl cunoşti

Cuvintele s-ar înroşi

İar fluturii cu fulgi de nea i-ar da iubirii

noi poveşti