Cântec de toamnă

 

În cântec de toamnă, melancolic

pe plaiul sfârtecat de vânt si ploaie

frunzişu-i veştejit

se zvântă straie umede

în câte-o  rază de nisip topit

Columna dezvelită pân’ la cer

de lacrimile înnorate şi autumnale

cu ochi de înger

în crănguri muzicale

se lasă-nfrântă de un zbor

de-al toamnei dor

Şi notele se-ngălbenesc pe portativ

cu sunet amorţit

cu-o toamnă plecând definitiv

lăsând o umbră ,un ecou  şi-un jalnic aţipit