Decembrie

Decembrie pe umăr de iarnă

troiene  de vise în sân de poveste

îşi scutură -n zi fulgii de blană

tăceri ascunde -n  gânduri celeste

Decembrie tremură-n cămaşa- albită

de valsul magic în zăpada albastră

eşarfa de gheaţă la colţuri ciobită

învăluie umerii cu dragostea noastră

Iubito ,decembrie e luna mănuşă

cu rochie –argintie şi părul de nea

priveşte prin ceaţă ,priveşte la uşă

cum noi artificii se prind de perdea

Decembrie –respiră –n  visele calde

hoinărind prin flori şi ramuri brumate

ne cheamă-n poveşti cu smaralde

şi-n filme alb-negru ,iar tu eşti în toate!