Mă pierd …

 

Într-un cerc de nelinişte mă nasc ,şi din râu

Şi mă pierd ca un vuiet sălbatic în noapte

Ochii-mi ard ,strălucind în desfrâu

Şi ieşirile toate-s departe

Nu e timp să conjug ,nu e timp să respir

Dacă sunt ,dacă eşti…

Din poveste să ţes doar un fir

Nu ai timp să-mi vorbeşti

Cu tăcerea zâmbeşti ,în tăcere priveşti …

 

Primenesc râul cu vocea ta caldă

Ca zefirul strecurat în perdeaua de nori

Spectator ,dând tarcoale unui abur de pradă

Şi închis într-un vis ,în  tumult de ninsori  .

Mă aşez vinovat chiar pe fructul oprit

Descifrând taina visului frânt

Şi a şoaptei …plângând

Cercu-ntristat cu raze de plumb

Mă-nchide din nou peste –o pleoapă arzând

Şi-acum ,ca -n vrajă-ndrăgostită  mereu

Mă retrag într-un gând

Să ajung  înlăuntru’ visului  tău

cu o  viaţă suflând ….