Uncategorized

Se stinge lumina

Se stinge lumina

 

Se stinge lumina la capăt de drum

şi teama de moarte se-nfruptă acum

din ochii, din carnea şi visele mele

şi picuri de sânge se-adună sub piele

O,noapte ! mă strângi în ghearele morţii

ca ultima  clipă din spatele porţii

izbită întruna , cu aripi zbătute

de vaiet, de vânt, dorinţe mărunte

Ce sete de timp printre pietre-nnegrite,

secunde ce ard pe vetuştele plite!

 

Din cute amare, învelite de vreme

regăsesc firul iubirii eterne.

Se stinge lumina la capăt de drum

în urmă rămâne cenuşă şi fum…

cu tălpi uscate şi buze de lemn

,,iubita moarte ‘’ îmi lasă un semn

şi noaptea mă strânge mai tare,mai tare

devorându -mi inima şi aerul care

mă îneacă-n parfumul de moarte

aşa cum e scris destinul în carte

Lasă un răspuns