
Eșarfa de in
Nopți de lumină
Pe tărâmul visat,
Timp fără urmă
Peste ani, înecat,
Sânge curgând ca o ploaie de vară,
Inundându-mi trupul,
Se-adună, coboară
Pe marginea neliniștii mele,
Într-o zi, cu trupul-povară.
Ochi de pământ, arbore frânt,
Umpleți voi cerul cu albastru-senin,
În oglindă să-mi văd chipul legat
Cu eșarfa de in.
Să-mi văd lacrima legată de gene,
În vârf de lumină,
Peste puful din perne,
Poemul zvâcnească în sânge fierbinte,
Să-mi curgă pe brațe
Fluviul tău de cuvinte.