Asemenea ție

Asemenea ție, eu port depărtările,

Sprijinindu-le de cerul bătrân.

Dau frâu libertății spre zările

Neatinse de timpul hapsân.

Asemenea ție, învrăjbită idee,

De-a avea toți îngerii-n jur,

Caut mereu în cuvântul-cheie

Răsăritul și aerul pur.

La fel ca toate minunile lumii

Aș vrea să rămân, peste timp să mă-nalț,

Sărut aerul cald al mulțimii,

Misterul, de umbre-l descalț.

Depărtările din nou le adun,

Să curgă sânge curat

Din sângele brun.

Asemenea ție, asemenea nouă,

Din chilia de lemn stropit cu mir dulce

Despart orizontul în două

Și scriu cu sânge pe cruce:

Zborul să-mi fie lumina cea Nouă!