
Nu te uita !
nu te uita la mine
nu ai cum să vezi viscolul negru
zăpezile troienite care m-au răscolit an de an
nu poti vedea degetele strâmbe
venele încărcate cu otrava timpului pierdut
şi verbele rămase în vocativ
parcă am apus prea devreme
numărând stelele în infinit
cu nerăbdarea sculptată din
tristeţile mele
cerul înconvoiat, vântul-fum de gânduri întunecate
strivesc
toate toamnele mioape
şi culorile din oglindă
finalul nu este cel din poeme
ţi-am spus mereu
şi tu continui să mă priveşti
nu te uita la mine !
azi sunt un arbore fără braţe
o albie fără pietre
cu trupul fără trup şi viaţa fără viaţă
ce utopie ! să mă privesc şi să nu mă ştiu
să-mi curgă lacrimile şi să nu le simt
trupul îngheţat de mirare
vlăguit de neputinţă
asfinţind prea devreme
se întoarce în trecutul de chirpici ,apoi
în prezentul bandajat cu nostalgii
Maria Matei