Bifez o zi

 

Bifez o zi şi înc-o zi, dintr-un ocean,

Adun şi scad, reîntregesc un an

Pe un suport firav, strâng vise şi dorinţe,

Adaug multe, multe neputinţe

(Şi scriu poemul vieţii aspre în jurnal )

 

Filă cu filă, înnod emoţia plângând

Cu buze arse, şoptesc amar: dar până când

să zboare clipele-n uitare

şi moartea lor să mă doboare ?

(Nu, nu vreau să fiu un ultim rând ! )

 

În picătura de argint, topesc cu suflu nou

O primăvară caldă-n propriul ecou,

Înmuguresc şi levitez deasupa tuturor,

Ca vântul răsucesc peniţa şi, uşor ,

Povestea o rescriu cu ochiul de rondou.