Dinspre mare

 

Dinspre mare-furtuna

Cu blestemele ei

Deasupra-zbor cu aripi

De zmei

În apă, alge răsucite, ţesute

În plete verzui

Pe nuduri de stânci,

Fardate cu bronz arămiu

De valuri mişcate, de valuri subţiri,

Peste vagi-amintiri.

Dinspre mare-glas rotunjit

Şi dulceag,

Păsări albastre şi albe

În larg

Şi gându-mătase sfredelind

Roşu catarg

Şi văd, la ţărm, ochii de mare citind

Poemul de vară, cu file-n lumină,

Parfum risipind

În aburu-calm al eternei schimbări

Simt libertatea-n văzduhul de-aici

Şi-arunc în mare două-ntrebări.

De ce mi-e dor de-un pescăruş mereu,

De ce m-apasă taina unui curcubeu?