Mai am o toamnă

Mai am o toamnă de cules, cu diademă

Ştiu bine, va veni … este pe drum!

E toamna înecată-n aburi de parfum

Şi în  mătase cu fir de crizantemă

Mai e o toamnă neculeasă, prea bătrână

Sunt sigură că va veni!

În cercul frunzelor se va topi

Şi va-nvârti toiagul în ţărână

Dar eu aş vrea o toamnă pârguită

Când vântu-suflă în obrazul arămiu

Copilăria-mi zburdă prin sufletul târziu

Când plânge-n ploi de inimi, o prea iubită…

Toamnă!