Vino să vezi!
Rădăcina din sufletul meu cald
Neînzăpezită, învelită-n smarald
Caută, în abisul ei, izvorul bătrân
Din care țâșnește un veșnic suspin
Într-un fir de tăcere și-o picătură de vin
Iată mărturia destinului nebun…

Vino să vezi!
Cum se zvârcolește luna
În nepăsarea nopților albe
Lăsând printre nori atâtea podoabe!
Câte chipuri se ascund sau se pierd
Pe rug înnorat sau pe-o rază subtilă
Zidite în ochii mei de copilă!