Imnul stelelor

Ai ochii triști, frumoasă primăvară!
Azi aș fi vrut să îți sărut îmbrățișarea verde
și lacrima de rouă.Să-ți pun o broșă de mixandre
pe haina ta cea nouă.
Să te așez pe brațul inimii și să îți spun
De fulguielile trecute,
De alte primăveri ce mi-au trecut prin suflet
Frumoase și-nflorite.
Nu pot să îți mai spun nimic
Mă strânge aerul murdar și otrăvit!
Iar imnul stelelor este un freamăt surd
În universul sfâșiat și mut
Și e flămând,
De jocul pruncilor și-al inimilor blânde
de nuferi albi, purtând o mască
De îngeri să ne ocrotească
Am întrebat pământul și păsările zburătoare
De ce să stăm mereu acasă
De ce să fim atât de singuri, doar vântul să ne-adie
La fereastră?
Ai ochii triști, frumoasă primăvară!
Cândva pășeai pe flori de lăcrămioară
Spărgeai în raze cerul și cântai
Cu florile de martie, aprilie și mai!