Pe strada pustie

 

Pe strada pustie a vieţii trecute

pavată cu versuri subtile

copacul rămas fără file

mai plânge de sete,cu lacrimi cusute

mai lasă o frunză pe buzele mute

(…la poarta din curte )

 

Adorm ferstrele sfâşiate de vânt

nicio privire nu se întoarce

să simtă fiorul ce-n vene mă toarce

uitat pe-un fir de pământ

 

Pe stada pustie castanii se sting

din val de tăcere, peste aripa nopţii

nimeni nu-şi plânge în hohote morţii

doar crengile-n răni se zbat şi se frâng.

 

E noaptea din urmă, cu miez vineţiu

cu şiruri de vise sub geană

cu ramul de vâsc împletit sub icoană

e noaptea ce toarce-n pustiu.