
Bifez o zi
Bifez o zi şi înc-o zi, dintr-un ocean,
Adun şi scad, reîntregesc un an
Pe un suport firav, strâng vise şi dorinţe,
Adaug multe, multe neputinţe
(Şi scriu poemul vieţii aspre în jurnal )
Filă cu filă, înnod emoţia plângând
Cu buze arse, şoptesc amar: dar până când
să zboare clipele-n uitare
şi moartea lor să mă doboare ?
(Nu, nu vreau să fiu un ultim rând ! )
În picătura de argint, topesc cu suflu nou
O primăvară caldă-n propriul ecou,
Înmuguresc şi levitez deasupa tuturor,
Ca vântul răsucesc peniţa şi, uşor ,
Povestea o rescriu cu ochiul de rondou.