Portret brodat în noapte

Ţi-aş face un neasemuit portret brodat în plină noapte

La ţărmul mării când valurile sunt pustii

Şi liniştea s-ar măsura în şoapte

Însufleţită-n versuri blânde şi subînţelesuri vii

Şi îndelung ţi-aş prinde chipul cu mângâieri neobosite

Mărturisind că eşti lumina contopită-n mine

De necrezut ,furtuna nu m-atinge ,tu , muză zămislită

din har ceresc şi o iubire ce veşnic ţine

flacăra nestinsă .

Iar nostalgiile le-aş coase

Din firul tău de păr neargintat

Şi prin cuvinte te-aş descoase

Privindu-te ,poate ,ciudat ..( la fel ca altadat ‘ ! )